Candidaturile ratate de la Focșani

În 2008, buturuga mică mai că era să răstoarne ditamai carul mare și să ajungă la Primărie. N-a fost să fie, deși diferența de voturi a fost mică.  Purtat de val și împins din spate de unii, tras din pat dimineața de alții, Trășculescu ajungea deputat și președintele filialei partidului de guvernământ din județ.

La alegerile din 2012, singurul candidat care are șanse să câștige Primăria Focșani este actualul primar, ”obositul” Bacinschi (eticheta corect aplicată de Silvia Vrînceanu), marioneta lui MOP, cel care nu-i niviodată vinovat de ceea ce se petrece in Focșani și care face tot ceea ce poate ca să nu-l supere pe stăpânul său politic, cel din cauza căruia Focșaniul arată mai rău ca un cătun rătăcit pe dealurile Vrancei.

Din păcate, simpatia de care se bucura acum 4 ani domnul Trășculescu este doar o amintire. În patru ani, în care ar fi trebuit să crească polticește, să arate că este o alternativă, că rezultatul de la localele din 2008 n-a fost doar un accident, președintele PDL Vrancea a arătat exact opusul. În patru ani, a făcut praf toată încrederea pe care a primit-o (inclusiv de la subsemnatul), a dat de pământ cu tot ceea ce înseamnă reguli de bună-purtare, s-a folosit de oameni, crezând că doar cerul e deasupra lui. Cum poate un om care nu e in stare să conducă o organizație de 2000 – 3000 de oameni (sau câți membri vor fi existând în PDL Vrancea) să pretindă a conduce un oraș de 80 000 de suflete? Cum poate veni să ceară votul focșănenilor cel care n-a fost în stare să-și convingă colegii de partid să candideze la CJ Vrancea? Cum poate fi votat cel de care au râs și și-au bătut joc alde Ignat și Hornea, teoretic subordonații săi pe linie politică?

Trășculescu vede, pe bună dreptate, paiul din ochiul obosit al lui Bacinschi – Piața Unirii din Focșani a ajuns un simbol al primului loc unde PSD i-a trântit pe focșăneni. Dar, din păcate, nu vede și copacul din spatele căruia candidează – lipsa de caracter, lipsă de proiect, lipsă de încredere. Decât Trășculescu primar, mai bine lipsă! Dar, cum nu se poate, ne vom pricospi încă patru ani cu experiența lui Bacinschi. Sau poate nu.

Fani

Să mai zică haterii că n-are Blog de Vrancea fani. Și uite câți!

Firmă specializată în NUP-uri

Un NUP oferit inteligent și curat, chiar dacă dovezile zic altceva, ar fi o afacere foarte rentabilă în România. Și oferta de intrare pe piață: ”La trei NUP-uri achiziționate la noi, al patrulea este oferit gratuit”.

Imposibila presă locală

Dacă ar fi existat o Românie în care valorile să fie cu adevărat apreciate, apelul lui Cristi Irimia către conducătorii presei locale din Vrancea nici n-ar trebui să existe, pentru că piața ar fi cea care ar regla derapajele redacțiilor și calitatea articolelor. Dar cum presa locală din Vrancea, în majoritatea ei, trăiește pe spatele partidelor, pe care le slujesc așa cum pot (mai la vedere, mai ascuns), jignirile și limbajul licențios fac parte din arsenalul folosit pentru distrugerea adversarului.

Aș fi foarte, foarte surprins să aflu că demersul Vrancea Media a avut vreun rezultat, și aceasta doar dintr-un singur motiv: se apropie alegerile locale și parlamentare. Cantitatea de mizerie aruncată pe piață va crește, vor curge râuri de cerneală pline de minciuni și va zburda dezinformarea prin paginile ziarelor. Un cod de bună conduită nu ar face decât să stea în calea tuturor acestor binefaceri și cine ar fi așa de nebun încât chiar să dorească o presă corectă și curată?!

Ce zice cititorul, de ce acceptă un asemenea tratament? O explicație ar fi că a ajuns să-i placă mizeria în care se lasă târât, îi place să se lăfăie în zoaia politică, nu mai poate trăi fără minciuni și scandal de mahala. Și, dacă lui îi place așa, de ce ar trebui să i se ofere o alternativă?!

sursa foto

The Three Musketeers (2011)

Sau cum am pierdut 110 minute

Filmul, din a cărui distribuție fac parte Orlando Bloom, Milla Jovovich și Christoph Waltz (magnific în Inglorious Basterds), este o repovestire a romanului lui Dumas, cu muschetarii pe post de James Bond medievali, cu drăcovenii inventate de Da Vinci (o barcă zburătoare, ca un fel de precursor al zeppelin-ului, niște încăperi pline de senzori atenți la mișcare și la greutate, o gramadă de arme care nu au fost inventate niciodată, căci acum altfel ar fi fost istoria), cu un Ludovic al XIV-lea prost ca noaptea și cu un Richelieu destul de șters. Și să nu uit – cu foarte multă, multă, multă prelucrare pe computer.

Nu înțeleg de ce actori buni, ca cei de mai sus, se lasă amăgiți uneori de mirajul unui film care, în afară de un buget destul de măricel, nu oferă decât posibilitatea de a câștiga Zmeura de Aur pentru cel mai prost film. Să fie din cauza banilor? Să fie un impuls de tipul ”Ia, să vedem cât de rău poa’ să fie, dom’le?”. Să fie pentru că uneori chiar și oamenii inteligenți fac prostii, fără nici o explicație?